„E cam vântos”, spui tu, în timp ce un uragan dărâmă acoperișul. Asta înseamnă subestimare – prezentarea a ceva ca fiind mai mic sau mai puțin important decât este în realitate. Este opusul exagerării.

Subestimarea poate fi comică sau serioasă. În comedie, creează un efect de impasibilitate. Monty Python a folosit-o constant. În literatură, poate transmite stoicism sau reținere. Britanicii sunt faimoși pentru ea. „Nu-i rău” poate însemna „excelent”. „Un pic de haos” poate însemna „o catastrofă”. În scrierile serioase, subestimarea poate fi puternică. Îi permite cititorului să simtă decalajul dintre ceea ce se spune și ceea ce se vrea să spună. Acest decalaj este locul unde trăiește emoția. Atunci când este folosită bine, subestimarea este mai emoționantă decât hiperbola. Se bazează pe încrederea că cititorul va înțelege. Șoptește în loc să strige.

Exemple

• „E puțin cam vântos” — în timpul unui uragan
• „Nu rău” — adică excelent
• „Un pic de haos” - adică un dezastru
• „Avem o mică problemă” - adică o criză