Logosul este apelul persuasiv la rațiune și logică. Aristotel l-a identificat ca fiind unul dintre cele trei moduri principale ale retoricii, alături de ethos și pathos.

Un argument care se bazează pe logos prezintă dovezi, trage inferențe și structurează afirmațiile astfel încât acestea să rezulte din premise. Statisticile, exemplele, analiza cauzală și deducția formală se încadrează în domeniul său de aplicare. Organizarea clară și limbajul precis susțin atractivitatea logică. Publicul acceptă un argument bazat pe logos atunci când consideră dovezile suficiente și raționamentul solid.

Logosul singur este rareori suficient; credibilitatea și rezonanța emoțională funcționează de obicei alături de acesta. Totuși, fără o coloană vertebrală logică, persuasiunea se transformă în manipulare sau simplă afirmație. În contexte academice, juridice și tehnice, se așteaptă ca logosul să poarte cea mai mare parte a greutății. Scriitorii întăresc logosul anticipând contraargumentele și făcând vizibili pașii raționamentului lor.

Partea persuasiunii care abordează capacitatea publicului de a raționa este logosul.