Ficțiunea scurtă este o povestire foarte scurtă, de obicei sub 1.000 sau 1.500 de cuvinte și adesea mult mai scurtă. Scopul este de a obține un efect complet, dar cu o compresie extremă.

Fiecare cuvânt trebuie să aibă greutate. Expunerea este minimă; implicația face treaba unei dezvoltări mai complete. O piesă scurtă reușită oferă în continuare caracter, conflict și un sentiment de schimbare sau revelație, dar o face într-un spațiu care altfel ar putea conține o singură scenă dintr-o povestire scurtă convențională. Această formă a înflorit online și în revistele care prețuiesc concizia. Recompensează recitirea, deoarece atât de multe sunt sugerate, mai degrabă decât afirmate.

Ficțiunea scurtă diferă de o vinietă sau de un poem în proză prin păstrarea unui arc narativ, oricât de comprimat. Se deosebește de o schiță prin faptul că urmărește un impact emoțional sau intelectual final. Scriitorii de ficțiune scurtă trebuie să stăpânească implicația, dicția precisă și arta finalului rezonant.

O poveste completă spusă în câteva paragrafe este o poveste scurtă.