Chiasmul este o figură retorică în care două sau mai multe propoziții sunt echilibrate una față de cealaltă prin inversarea structurilor lor. Elementele se încrucișează precum litera X.

„Nu te întreba ce poate face țara ta pentru tine - întreabă-te ce poți face tu pentru țara ta” este un exemplu modern celebru. A doua jumătate inversează ordinea gramaticală a primei, creând o simetrie memorabilă. Scriitorii clasici și biblici au folosit pe larg chiasmul; acesta apare în poezie, oratorie și proză ori de câte ori un scriitor dorește să dea unei gânduri sentimentul de completitudine sau inevitabilitate.

Chiasmul diferă de simpla antiteză prin procedeul specific al inversiunii. Încrucișarea termenilor poate evidenția contrastul, poate întări un paradox sau pur și simplu poate încânta auzul cu revenirea sa structurată. Când inversiunea pare forțată, figura devine pur și simplu ingenioasă; când se dezvoltă natural din gând, pare atât elegantă, cât și adevărată.

O propoziție care se întoarce asupra ei însuși inversându-și propria structură folosește chiasmusul.