O divagație este o scurtă remarcă făcută de un personaj dintr-o piesă de teatru și destinată să fie auzită de public, dar nu și de celelalte personaje de pe scenă. Creează un canal privat între vorbitor și spectatori.

Ticăloșii lui Shakespeare își dezvăluie frecvent planurile în paranteze, permițând publicului să împărtășească cunoștințe pe care celelalte personaje le lipsesc. Metoda poate fi atât comică, cât și sinistră; un personaj poate comenta ironic acțiunea, în timp ce restul distribuției rămâne indiferent. Convențiile de punere în scenă semnalează de obicei paranteza printr-o întoarcere către public, o schimbare de volum sau o înghețare momentană a celorlalți actori.

Rezumatul diferențelor diferă de monologuri prin lungime și prin prezența continuă a altor personaje. Sunt rapide, concise și se bazează pe ficțiunea teatrală pe care ceilalți oameni de pe scenă pur și simplu nu o aud. Atunci când convenția este acceptată, rezumatul adâncește ironia dramatică și atrage publicul în complicitate cu vorbitorul.

Un personaj se apleacă spre public, rostește câteva cuvinte confidențiale, iar restul scenei se preface că nu observă. Aceasta este o paranteză.