Teoria jocurilor studiază deciziile strategice. Ea analizează situațiile în care rezultatul pentru o persoană depinde de ceea ce fac ceilalți. Șahul, pokerul și confruntările nucleare se potrivesc modelului. La fel și alegerile de zi cu zi, cum ar fi dacă să te implici în trafic sau să împarți nota de plată la restaurant.

Ideea centrală este că jucătorii se gândesc la gândirea celorlalți. Un jucător rațional alege o strategie pe baza a ceea ce se așteaptă să aleagă ceilalți. Cel mai faimos concept de soluție este echilibrul Nash, în care niciun jucător nu se poate îmbunătăți schimbând singur strategia. Dilema prizonierului arată cum jucătorii raționali pot ajunge să aibă o situație mai proastă decât dacă ar fi cooperat.

Teoria jocurilor a apărut în economie, dar s-a extins în biologie, științe politice și informatică. Ea ajută la explicarea cursei înarmărilor, a designului licitațiilor și a motivului pentru care companiile egalează uneori prețurile concurenților. Oamenii reali nu sunt întotdeauna raționali, motiv pentru care economia comportamentală își are originea.

Concepte cheie

• Jucători și strategii
• Recompense și rezultate
• Echilibrul Nash
• Dilema prizonierului
• Jocuri cu sumă zero vs. jocuri cu sumă diferită de cea zero