Echilibrul este punctul în care oferta întâlnește cererea. La un preț dat, cantitatea pe care producătorii doresc să o vândă este egală cu cantitatea pe care consumatorii doresc să o cumpere. Nu există lipsă. Nu există surplus. Piața se echilibrează.

În teorie, piețele tind spre echilibru prin ajustări de prețuri. Dacă prețurile sunt prea mari, bunurile nevândute se acumulează, iar vânzătorii reduc prețurile. Dacă prețurile sunt prea mici, rafturile se golesc, iar cumpărătorii licitează prețurile în sus. Procesul este rareori lin. Piețele reale au fricțiuni, întârzieri și informații imperfecte.

Echilibrul este o țintă mobilă. Se modifică atunci când cererea se modifică, când oferta se modifică sau când ambele se modifică simultan. Un nou competitor, o schimbare tehnologică sau o schimbare a gusturilor consumatorilor împing prețul și cantitatea de echilibru la noi niveluri. Economiștii folosesc conceptul ca reper, nu ca descriere a realității.

Idei cheie

• Prețul de echilibru: unde oferta este egală cu cererea
• Surplus: cantitatea oferită depășește cererea
• Deficit: cantitatea cerută depășește oferta
• Deplasări vs. mișcări de-a lungul curbelor
• Preț de echilibru al pieței