Satisfacerea nevoilor prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor este ideea centrală a sustenabilității. În afaceri, conceptul s-a extins pentru a include gestionarea mediului, responsabilitatea socială și viabilitatea economică - uneori numită triplul rezultat. Practicile variază de la reducerea emisiilor și a deșeurilor până la asigurarea unor condiții de muncă echitabile și investițiile în reziliența comunității.

Companiile urmăresc sustenabilitatea din motive etice, pentru gestionarea riscurilor, pentru reputația mărcii și, din ce în ce mai mult, pentru că acest lucru este cerut de clienți, angajați și investitori. Cadrele de măsurare și standardele de raportare au proliferat, deși comparabilitatea rămâne imperfectă. Integrarea reală în strategie și operațiuni este mai dificilă decât publicarea unui raport lucios.

Sustenabilitatea nu este o destinație fixă, ci un proces continuu de îmbunătățire și adaptare. Compromisurile sunt reale; nu orice opțiune preferabilă din punct de vedere ecologic este imediat economică. Organizațiile care tratează sustenabilitatea ca pe o sursă de inovare, mai degrabă decât doar ca pe o constrângere, descoperă adesea creșteri ale eficienței și noi oportunități de piață pe parcurs.