Un iaz, o pădure, un recif de corali, o bucată de sol: fiecare este un ecosistem. Termenul descrie o comunitate de organisme care interacționează între ele și cu mediul lor fizic. Acesta include părțile vii, cum ar fi plantele, animalele și microbii, și părțile nevii, cum ar fi apa, lumina soarelui, mineralele și temperatura. Limitele sunt stabilite de observator. O întreagă pădure tropicală este un ecosistem. La fel și o picătură de apă dintr-un iaz, observată la microscop.

Ecosistemele funcționează prin fluxuri de energie și cicluri de materie. Energia intră sub formă de lumină solară și se deplasează prin lanțurile trofice. Nutrienții circulă în cadrul sistemului, trecând de la sol la plante la animale și înapoi prin descompunere. Un ecosistem sănătos este rezistent. Poate absorbi perturbări precum seceta sau incendiile și poate reveni la o stare similară. Dar rezistența are limite. Atunci când o specie cheie dispare sau un ciclu de nutrienți se întrerupe, întregul sistem se poate schimba. Un lac limpede se poate înverzi cu alge. O pajiște se poate transforma în arbuști.

Componente cheie

• Producători: plante și alge care produc hrană.
• Consumatori: animale care mănâncă alte organisme.
• Descompunători: ciuperci și bacterii care reciclează nutrienții.
• Factorii abiotici: apa, lumina soarelui, solul și clima.

Ecosistemele nu sunt statice. Se schimbă odată cu anotimpurile, succesiunea și utilizarea de către om. Întrebarea este dacă se schimbă în limitele cu care putem trăi.