Gândirea de design este o abordare centrată pe om pentru rezolvarea problemelor. Începe cu empatia pentru oamenii care vor utiliza soluția. Se parcurge prin etape definite: empatizare, definire, ideare, prototipizare și testare. Procesul este iterativ. Prototipurile dezvăluie ce funcționează și ce nu. Echipa revine la etapele anterioare pe măsură ce învață. Scopul nu este o soluție perfectă din prima încercare. Este o soluție care se potrivește nevoilor reale, descoperită prin experimentare.

Abordarea a provenit de la IDEO și de la Stanford d.school. S-a extins dincolo de designul de produs în afaceri, educație, sănătate și guvern. Atractivitatea constă în structură. Oferă echipelor un limbaj comun pentru abordarea problemelor ambigue. Încurajează gândirea divergentă înainte de gândirea convergentă. Generați mai multe opțiuni înainte de a alege una. De asemenea, valorizează prototiparea. Un prototip brut într-o zi predă mai mult decât o lună de dezbateri. Design thinking-ul are critici. Unii spun că simplifică excesiv problemele complexe. Alții spun că este doar o bună practică de design cu un nume nou. Ambele critici au merit. Procesul nu este magic. Funcționează atunci când echipa are abilitățile de a executa și autoritatea de a acționa pe baza a ceea ce învață. Eșuează atunci când devine un exercițiu de bifare a casetelor de selectare. Metoda este la fel de bună ca oamenii care o folosesc.

Etapele gândirii de design

• Empatizează — înțelege experiența utilizatorului
• Definiți — formulați problema clar
• Ideați — generați mai multe soluții posibile
• Prototip — construiți versiuni brute pentru testare
• Testare — învățare de la utilizatori reali și iterare

Design thinking este un proces, nu o destinație. Învățarea are loc în buclă.