Rata cadrelor este numărul de cadre capturate sau afișate pe secundă. Se măsoară în cadre pe secundă sau fps. Standardul pentru filmele sonore este de 24 fps. Televiziunea folosește 25 fps în Europa și 30 fps în Statele Unite. Unii cineaști folosesc rate mai mari, cum ar fi 48 fps sau 120 fps, pentru o mișcare mai fluidă. Alții folosesc rate mai mici, cum ar fi 12 fps, pentru un aspect sacadat și animat. Rata cadrelor afectează modul în care este percepută mișcarea.

Alegerea ratei de cadre pe secundă (fps) este o decizie creativă și tehnică. 24 fps este standardul pentru cinema, deoarece arată cinematografic. Are o ușoară estompare a mișcării, care se simte natural. 30 fps arată mai mult ca televiziunea sau videoclipurile. 60 fps arată hiperreal, aproape ca un joc video. 120 fps este folosit pentru efecte de slow-motion. Ratele mari de cadre pe secundă pot face ca scenele de acțiune să pară mai fluide, dar pot face ca decorurile și costumele să pară artificiale. Peter Jackson a filmat Hobbitul la 48 fps, iar reacțiile au fost mixte. Unor spectatori le-a plăcut claritatea. Alții au considerat-o distragătoare.

Rata cadrelor afectează și viteza filmului. Dacă filmați la 24 fps și proiectați la 48 fps, acțiunea pare lentă. Dacă filmați la 48 fps și proiectați la 24 fps, acțiunea pare rapidă. Așa se creează mișcarea lentă și mișcarea rapidă. Rata cadrelor este un instrument pentru manipularea timpului.

Rata de cadre pe secundă nu este doar o setare tehnică. Face parte din limbajul vizual al unui film. Ea modelează modul în care publicul percepe mișcarea, timpul și realitatea.