Prețurile de pe o piață tind să se stabilizeze acolo unde cantitatea pe care vânzătorii sunt dispuși să o ofere este egală cu cantitatea pe care cumpărătorii sunt dispuși să o accepte. Cererea și oferta reprezintă cadrul care descrie această relație. Curba cererii are o pantă descendentă: la prețuri mai mari, cumpărătorii vor mai puțin. Curba ofertei are o pantă ascendentă: la prețuri mai mari, vânzătorii oferă mai mult. Intersecția lor este prețul și cantitatea de echilibru.

Deplasările oricăreia dintre curbe modifică echilibrul. O creștere a cererii (poate din cauza creșterii veniturilor sau a schimbării gusturilor) crește atât prețul, cât și cantitatea. O creștere a ofertei (din cauza costurilor mai mici sau a apariției unor noi producători) scade prețul și crește cantitatea. Modelul este simplu, dar puternic pentru înțelegerea unei game largi de rezultate ale pieței.

Piețele reale au fricțiuni, reglementări și informații imperfecte pe care modelul de bază le abstractizează. Totuși, logica cererii și ofertei rămâne punctul de plecare pentru analizarea motivelor pentru care prețurile cresc sau scad și a modului în care piețele răspund la șocuri. Este unul dintre cele mai fundamentale instrumente în economie și în raționamentul practic în afaceri.