Datele brute de secvențiere nu reprezintă un răspuns. Este un fișier plin de citiri scurte. Transformarea acelui fișier într-o listă de variante genetice necesită o serie de pași computaționali. Această serie este o conductă bioinformatică. Fiecare pas preia rezultatul pasului anterior, îl transformă și îl transmite mai departe. Conducta se termină cu ceva interpretabil: un apel de variantă, un profil de expresie genică, o clasificare taxonomică.

O secvențiere tipică a ADN-ului are mai multe etape. Controlul calității elimină citirile și adaptoarele de calitate scăzută. Alinierea mapează citirile la un genom de referință. Apelarea variantelor identifică pozițiile în care eșantionul diferă de referință. Adnotarea adaugă informații despre gene, elemente de reglare și variante cunoscute. Filtrarea elimină probabilele rezultate fals pozitive. Fiecare etapă are parametri care afectează rezultatul, iar reglarea lor este parțial artă, parțial știință.

Conductele trebuie să fie reproductibile. Dacă un rezultat nu poate fi reprodus, nu poate fi de încredere. Sistemele de gestionare a fluxului de lucru precum Nextflow, Snakemake și Galaxy urmăresc pașii, înregistrează parametrii și împachetează mediul. Acestea fac posibilă reluarea unei analize luni mai târziu și obținerea aceluiași răspuns. De asemenea, fac posibilă partajarea analizei cu colaboratorii.

Conducta nu este o instalație sanitară strălucitoare. Este doar o instalație sanitară. Dar fără ea, biologia modernă s-ar îneca în propriile date.