O plăcuță de înmatriculare este o etichetă emisă de guvern care leagă un vehicul de proprietarul său înregistrat. Fiecare jurisdicție are propriul format, culori și reguli. Unele plăcuțe rămân la mașină pe viață. Altele îl urmăresc pe șofer de la un vehicul la altul.

Primele plăcuțe de înmatriculare erau discuri din piele sau metal cu numere de casă. Massachusetts a emis prima plăcuță de înmatriculare de stat în 1903. Oțelul în relief a cedat locul foilor reflectorizante și acum plăcuțelor digitale care pot afișa mesaje sau pot urmări locația. Plăcuțele de înmatriculare personalizate le permiteau proprietarilor să aleagă literele, contra cost.

Designul și regulile variază foarte mult

• Plăcile europene sunt lungi și înguste, cu o bandă albastră.
• Plăcuțele de înmatriculare din SUA au de obicei 30 x 15 cm.
• Unele țări solicită plăcuțe de înmatriculare față și spate; altele doar spate.
• Plăcuțe speciale marchează veteranii, șoferii cu dizabilități sau universitățile.

Cititoarele automate scanează plăcuțele de înmatriculare la stațiile de taxare, parcările în garaje și mașinile de poliție. Această comoditate ridică întrebări privind confidențialitatea, iar mai multe jurisdicții au restricționat durata de stocare a datelor privind plăcuțele de înmatriculare. O plăcuță de înmatriculare este simplă la prima vedere. Baza de date din spatele ei nu este.