Radiația cosmică de fond, sau CMB, este cea mai veche lumină din univers. A fost eliberată la aproximativ 380.000 de ani după Big Bang, când universul s-a răcit suficient pentru ca electronii și protonii să se combine în hidrogen neutru. Înainte de asta, lumina nu putea călători liber. După aceea, a putut. Acea lumină a călătorit de atunci, întinsă de expansiunea universului în lungimi de undă de microunde.

Radiația de Curent Superioară (CMB) este remarcabil de uniformă. Temperatura sa este de 2,725 Kelvin, cu fluctuații minuscule de câteva părți la suta de mii. Aceste fluctuații sunt semințele a tot ceea ce vedem astăzi: galaxii, roiuri stelare și superroiuri stelare. Ele marchează regiuni care au fost puțin mai dense decât media, unde gravitația a strâns în cele din urmă materia laolaltă.

Radiația de fundal a particulelor (CMB) a fost descoperită accidental în 1964. Arno Penzias și Robert Wilson încercau să reducă zgomotul dintr-o antenă radio și au descoperit un semnal persistent provenind din toate direcțiile. Ei găsiseră strălucirea ulterioară Big Bang-ului. Descoperirea le-a adus Premiul Nobel.

Sateliți precum COBE, WMAP și Planck au cartografiat CMB în detaliu deosebit. Datele lor precizează vârsta, compoziția și geometria universului. Este cea mai importantă observație din cosmologia modernă.