Uneltele musteriene aparțin unei industrii a pietrei asociate cu neanderthalienii. Numele provine de la Le Moustier, un adăpost de stâncă din sud-vestul Franței, unde uneltele au fost identificate pentru prima dată. Industria datează aproximativ de acum 160.000 până la 40.000 de ani și s-a răspândit în Europa, Orientul Apropiat și Africa de Nord. Semnul său distinctiv este tehnica miezului pregătit, numită și Levallois. Șlefuitorul modelează un miez în avans, astfel încât o singură lovitură bine controlată îndepărtează un așchiu de dimensiune și formă predeterminate.

Uneltele musteriene includ răzuitoare, vârfuri și denticule. Multe erau folosite pentru prelucrarea pieilor, tăierea cărnii și modelarea lemnului. Analiza microscopică a modelelor de uzură arată că unele unelte serveau mai multor scopuri și erau reascuțite în mod repetat. Neanderthalienii confecționau și unelte din os și coarne de cerb, deși mai rar decât oamenii moderni de mai târziu. Musterienul nu este o tradiție uniformă. Variantele regionale diferă în ceea ce privește proporțiile uneltelor, sugerând adaptări locale și poate preferințe culturale.

Puncte cheie

• Tehnologie cu miez pregătit (Levallois).
• Racletele și vârfurile domină setul de instrumente.
• Analiza uzurii relevă utilizarea pe piei și lemn.
• Variantele regionale reflectă condițiile locale.

Aceste unelte erau fabricate de oameni care își îngropau morții, foloseau focul și vânau vânat mare. Nu erau imitații rudimentare ale tehnologiei umane moderne.