A arunca o umbră este actul de a face o critică subtilă, adesea spirituală, fără a confrunta direct ținta. Remarca este concepută pentru a ajunge la subiect și apoi a-l lăsa pe vorbitor să pară nevinovat. Este o artă a tăierii indirecte.

Practica își are rădăcinile în comunitățile de dans și LGBTQ+, unde duelurile verbale erau rafinate și transformate în spectacole. O nuanță bine aruncată poate stârni râsul tuturor, cu excepția persoanei căreia îi era destinată. Abilitatea constă în negare. Dacă este contestat, vorbitorul poate susține că nu a vrut să spună nimic prin asta.

Într-o utilizare mai largă, expresia acoperă orice, de la o postare atent formulată pe rețelele de socializare până la un compliment indirect la o cină. Elementele cheie rămân aceleași: indirectitate, o notă de stil și intenția de a diminua. Nu orice critică este o nuanță. Nuanța necesită un nivel suplimentar de performanță.

Oamenii care se pricep la a crea umbre sunt adesea pricepuți la a descifra o încăpere. Ei știu cât de departe pot merge și când va fi înțeleasă tranșa de către public, chiar dacă ținta se preface că nu observă.