Ceaiul este o bârfă, în special cea interesantă sau scandaloasă. Când cineva cere ceaiul, vrea detalii. Când varsă ceaiul, îl împărtășește. Metafora tratează informațiile ca pe o băutură fierbinte care este turnată pentru ca alții să se bucure de ea.

Utilizarea a crescut din limbajul vernacular al persoanelor de culoare și LGBTQ+ și s-a răspândit pe scară largă prin intermediul rețelelor de socializare. „Spill the tea” (Dacă vărsați ceaiul) a devenit o invitație comună la servirea mesei. „Fără ceai, fără umbră” este o expresie înrudită care înseamnă că vorbitorul oferă informații fără a încerca să insulte pe nimeni. Cuvântul poate fi folosit și de sine stătător. „What’s the tea?” (Ce este ceaiul?) este o solicitare directă de actualizări.

Ceaiul bun este specific. Implică nume, cronologii și schimbări surprinzătoare. Ceaiul prost este vag sau deja făcut public. Persoanele care beau regulat acest ceai sunt apreciate în grupurile de prieteni și comunitățile online, deoarece scot la iveală informații pe care alții nu le-au auzit încă.

Termenul rămâne superficial chiar și atunci când conținutul este intens. A numi bârfele „ceai” menține schimbul de replici jucăuș, mai degrabă decât pur malițios, deși informațiile în sine pot avea consecințe reale.