Un comedian spune o glumă. Twitter erupe. Sponsorii retrag reclamele. Comediantul pierde un turneu. Aceasta este cultura anulării: practica de a retrage sprijinul pentru o persoană publică după ce a făcut ceva jignitor. Termenul este contestat. Unii îl văd ca pe o responsabilitate. Alții îl văd ca pe o justiție publică. Dezbaterea este aprinsă.

Fenomenul nu este nou. Boicoturile au o istorie lungă. Boicotul autobuzelor din Montgomery din 1955 a fost o formă de anulare. Diferența constă în viteză și amploare. Rețelele de socializare permit milioanelor de oameni să se coordoneze în câteva ore. Un singur tweet poate pune capăt unei cariere. Un hashtag poate declanșa o mișcare. Puterea este reală. La fel și reacția adversă.

Argumente pro și contra

• For
• Împotriva
• Nuance

Cultura anulării nu este un singur lucru. Este o etichetă pentru o serie de comportamente. Unele sunt justificate. Altele nu. Termenul în sine este o armă. A numi ceva „cultură a anulării” poate fi o modalitate de a respinge criticile legitime. A-i spune „responsabilitate” poate fi o modalitate de a justifica o acumulare de comportamente. Adevărul este de obicei la mijloc. Mijlocul este haotic.