Viziunea artificială permite mașinilor să inspecteze și să analizeze imagini. O cameră surprinde o scenă. Software-ul extrage informații: este piesa defectă? Este eticheta aliniată? Este sudura completă? Mașina ia o decizie și declanșează o acțiune, de obicei acceptare sau respingere.

Automatizarea fabricilor a condus domeniul. În anii 1980, sistemele de viziune artificială foloseau camere analogice și hardware personalizat. Acestea erau scumpe și fragile. Astăzi, camerele GigE Vision și USB3 transmit imagini către PC-uri industriale care rulează modele de deep learning. Un singur sistem poate inspecta sute de piese pe minut cu o precizie care depășește inspectorii umani.

Aplicații de viziune artificială

• Detectarea defectelor pe liniile de producție.
• Măsurare și calibrare dimensională.
• Citire coduri de bare și OCR.
• Ghidare robotizată și preluare containere.
• Verificarea adunării și verificări ale prezenței/absenței.

Cea mai dificilă parte este iluminarea. O imagine bună ușurează munca software-ului. O imagine proastă o face imposibilă. Inginerii de viziune artificială petrec mai mult timp cu iluminarea decât cu algoritmii. Luminile de fundal creează siluete. Luminile inelare reduc umbrele. Luminile tip cupolă difuzează reflexiile. Lumina structurată adaugă profunzime. Odată ce imaginea este curată, modelele de învățare profundă pot clasifica defectele sau pot segmenta obiectele cu o precizie ridicată. Viziunea artificială nu înseamnă să vezi ca un om. Este vorba despre a vedea ceea ce contează pentru sarcină, în mod constant, cu viteză, fără oboseală.