Un martor este întrebat ce s-a întâmplat și trebuie să genereze detaliile fără indicii externe. Reamintirea este recuperarea informațiilor din memorie în absența stimulului inițial.

Reamintirea liberă permite orice ordine; reamintirea serială necesită secvența originală; reamintirea cu indicii oferă o solicitare. Reamintirea este, în general, mai solicitantă decât recunoașterea, deoarece necesită atât generare, cât și discriminare. Principiul specificității codificării afirmă că recuperarea este cea mai bună atunci când indiciile corespund condițiilor codificării.

Eșecurile de reamintire pot rezulta din codificare slabă, interferențe sau indicii lipsă, mai degrabă decât din pierderea urmei în sine. Tehnici precum restabilirea contextului și interviul cognitiv îmbunătățesc reamintirea martorilor oculari. În educație, practicarea reamintirii libere consolidează învățarea mai mult decât revizuirea pasivă. Reamintirea este forma de memorie care demonstrează cel mai clar reconstrucția activă.

• Recuperare fără prezența stimulului inițial
• Mai exigent decât recunoașterea
• Sensibil la potrivirea codificării indiciilor
• Consolidată prin practica activă de recuperare