O evaluare negativă a unei persoane bazată exclusiv pe apartenența la un grup, formată fără dovezi sau experiență adecvate, constituie prejudecată. Este o atitudine, adesea însoțită de emoții puternice, care poate exista independent de comportamentul discriminatoriu.

Prejudecățile se bazează pe stereotipuri, pe amenințările intergrupale percepute și pe învățarea socială. Pot fi explicite și recunoscute sau implicite și activate automat. Procesele identității sociale fac ca favorizarea grupului intern și denigrarea grupurilor externe să pară naturale. Condițiile istorice și economice amplifică sau atenuează anumite prejudecăți.

Contactul în condiții de statut egal, obiective comune și sprijin instituțional poate reduce prejudecățile. Educația care umanizează membrii grupurilor exterioare și încurajează adoptarea perspectivei ajută, de asemenea. Schimbările legale și normative modifică exprimarea prejudecăților chiar și atunci când atitudinile private se schimbă mai lent. Prejudecățile rămân unul dintre cele mai studiate și cu consecințe sociale subiecte din psihologia socială.

• Evaluare negativă preconcepută a unui grup
• Poate fi explicit sau implicit
• Alimentat de stereotipuri și dinamici intergrupale
• Reductibil prin contact și adoptarea perspectivei