Vorbirea telegrafică este etapa incipientă a producției limbajului, în care copiii vorbesc în fraze scurte, bogate în conținut, care omit majoritatea cuvintelor funcționale și a inflexiunilor. Apare de obicei între vârsta de optsprezece și treizeci de luni.

Enunțuri precum „mai mult suc”, „du-te tati” sau „camion mare” transmit un sens clar, omitând articolele, verbele auxiliare și terminațiile gramaticale. Vocabularul și înțelegerea conceptuală a copilului avansează rapid; sistemul gramatical este încă în curs de construire. Părinții și îngrijitorii extind adesea aceste enunțuri telegrafice în propoziții complete, oferind modele implicite de sintaxă pentru adulți.

Etapa este numită astfel datorită asemănării sale cu stilul concis al telegramelor, care omiteau și cuvinte neesențiale pentru a economisi costuri. Este o caracteristică universală a dezvoltării tipice a limbajului și cedează treptat locul unor propoziții mai lungi și mai complet gramaticale. Vorbirea telegrafică persistentă dincolo de vârsta așteptată poate fi un semn de întârziere a limbajului.

Două sau trei cuvinte de conținut, rostite cu intenție, poartă încărcătura comunicativă a acestei etape incipiente.