Kinesteza este senzația de poziție și mișcare a părților corpului. Receptorii din mușchi, tendoane și articulații raportează continuu unghiurile membrelor și forțele care acționează asupra lor.

Fără kinesteză, mișcarea coordonată ar fi aproape imposibilă. Sistemul permite unei persoane să își atingă nasul cu ochii închiși, să meargă fără să își privească picioarele și să ajusteze forța de prindere la greutatea unui obiect. Funcționează în strânsă colaborare cu simțul vestibular, care raportează poziția și mișcarea capului, și cu văzul, care oferă referință spațială externă. Atunci când feedback-ul kinestezic este perturbat - de anestezie, anumite afecțiuni neurologice sau interferențe experimentale temporare - mișcările devin stângace și slab calibrate.

Kinesteza funcționează în mare măsură în afara conștientizării, până când atenția este îndreptată către ea sau până când ceva nu merge bine. Atleții, dansatorii și muzicienii dezvoltă o sensibilitate kinestezică rafinată, care susține un control precis. Aceiași receptori contribuie la senzația de efort și la detectarea mișcării pasive impuse de forțele externe.

Fiecare mișcare îndemânată se bazează pe un flux continuu de informații kinestezice care, de cele mai multe ori, trece neobservată.