Dizabilitatea intelectuală este o afecțiune caracterizată prin limitări semnificative ale funcționării intelectuale și ale comportamentului adaptativ, care apare înainte de vârsta de 18 ani. Un scor de inteligență de aproximativ 70 sau mai mic este un criteriu de referință comun, însă diagnosticul necesită și afectarea abilităților de zi cu zi, cum ar fi comunicarea, îngrijirea de sine și participarea socială.

Cauzele sunt diverse. Afecțiunile genetice precum sindromul Down și sindromul X fragil, expunerea prenatală la toxine sau infecții, complicațiile la naștere și privațiunile precoce severe pot produce dizabilități intelectuale. În multe cazuri, nu se identifică o singură cauză. Gradul de limitare variază de la ușoară - unde viața independentă cu sprijin este adesea posibilă - până la profundă, necesitând îngrijire continuă.

Intervenția timpurie, educația specială și sprijinul comunitar îmbunătățesc rezultatele. Practica modernă se concentrează pe maximizarea funcționării adaptive și a incluziunii, mai degrabă decât doar pe numărul IQ. Definițiile legale și educaționale s-au schimbat în timp, reflectând atât înțelegerea științifică, cât și schimbarea valorilor sociale.

Dizabilitatea intelectuală este o afecțiune de dezvoltare care afectează dobândirea abilităților cognitive și practice. Sprijinul și oportunitățile modelează modul în care este realizat pe deplin potențialul unei persoane.