Un test de memorie implicită evaluează reținerea fără a cere persoanei să-și amintească în mod conștient experiența anterioară. Performanța, nu reamintirea deliberată, dezvăluie amintirea.

Formele comune includ sarcini de completare a rădăcinilor și de completare a fragmentelor, în care participanții completează rădăcinile sau fragmentele cuvintelor; expunerea anterioară la un cuvânt crește probabilitatea ca acesta să fie produs, chiar dacă persoana nu-și amintește că l-a văzut. Sarcinile de identificare perceptivă măsoară cât de scurt poate fi prezentat un stimul și totuși recunoscut; expunerea anterioară îmbunătățește performanța. Sarcinile de învățare a abilităților măsoară îmbunătățirea vitezei sau a preciziei în cadrul probelor de practică. În fiecare caz, instrucțiunile nu cer participantului să-și amintească; ci îi cer participantului să execute.

Testele implicite sunt deosebit de utile în studiul amneziei, îmbătrânirii și efectelor cognitive ale anesteziei sau traumelor, deoarece pot detecta memoria conservată atunci când testele explicite arată deficiențe. De asemenea, ele ajută la cartografierea graniței dintre influențele conștiente și cele inconștiente asupra comportamentului.

Când memoria este prezentă, dar nu poate fi raportată, un test implicit o poate totuși dezvălui.