O propoziție analitică este adevărată în virtutea sensului său. Predicatul este conținut în subiect. Toți burlacii sunt necăsătoriți. Conceptul de burlac include deja „necăsătorit”. Nu este nevoie să verificați lumea. Adevărul stă în cuvinte. Propoziția este analitică.

Termenul provine de la Immanuel Kant. El a distins propozițiile analitice de cele sintetice. Propozițiile analitice sunt adevărate prin definiție. Propozițiile sintetice sunt adevărate prin fapt. Toți burlacii sunt necăsătoriți este analitică. Toți burlacii sunt nefericiți este sintetică. Prima este adevărată prin sens. A doua necesită dovezi.

Exemple de propoziții analitice

• Toate triunghiurile au trei laturi.
• Un burlac este un bărbat necăsătorit.
• Roșul este o culoare.
• Dacă plouă, atunci plouă.
• Niciun burlac nu este căsătorit.

Propozițiile analitice sunt în mod necesar adevărate. Nu pot fi false. Negarea lor duce la contradicție. Un burlac căsătorit este o contradicție în termeni. Propoziția nu este informativă despre lume. Îți spune despre limbaj și concepte. Aceasta este critica. Propozițiile analitice sunt triviale. Nu adaugă nimic la cunoștințe. Ele doar descompun definițiile. Kant a fost de acord că propozițiile analitice nu sunt informative. Dar a susținut că unele propoziții sunt atât analitice, cât și informative. Le-a numit sintetice a priori. Aceasta este o categorie controversată. Majoritatea filosofilor acceptă distincția analitic-sintetic. Dar granița este dezbătută. Apa este H2O analitică sau sintetică? A fost descoperită de știință, deci pare sintetică. Dar unii susțin că apa înseamnă pur și simplu H2O. Dezbaterea continuă. Propozițiile analitice sunt adevărate prin sens. Dar ceea ce contează ca sens nu este întotdeauna clar.