Recunoașterea este capacitatea de a identifica informații întâlnite anterior atunci când acestea sunt prezentate din nou. Testele cu variante multiple de răspuns se bazează pe recunoaștere. La fel și sentimentul de familiaritate pe care îl simți atunci când vezi o față într-o mulțime și știi că ai mai întâlnit persoana respectivă, chiar dacă numele îți scapă.

Deoarece elementul corect este furnizat printre factorii de distragere, recunoașterea este în general mai ușoară decât reamintirea neajutorată. Diferența este suficient de mare încât oamenii recunosc adesea material pe care nu îl pot produce spontan. Teoriile procesului dual propun că recunoașterea se poate baza fie pe o amintire vie a episodului original, fie pe un sentiment mai automat de familiaritate.

Recunoașterea falsă apare atunci când un element nou pare familiar deoarece are caracteristici comune cu materialul studiat. Paradigma Deese-Roediger-McDermott produce rate ridicate de recunoaștere falsă pentru momelile critice care nu au fost niciodată prezentate. Astfel de erori arată că recunoașterea nu este o citire pură a urmelor stocate.

• Identificarea materialului învățat anterior
• Mai ușor decât rechemarea gratuită
• Susținut de amintire sau familiaritate
• Vulnerabil la alarme false

Măsura rămâne centrală atât în ​​cercetarea memoriei în laborator, cât și în situațiile de zi cu zi, cum ar fi identificarea martorilor oculari.