Dopamina este un neurotransmițător care joacă un rol central în recompensă, motivație, mișcare și anumite aspecte ale cogniției. Este produsă de mai multe grupuri mici de neuroni ai căror axoni ajung pe scară largă în creier.

În calea nigrostriatală, dopamina susține mișcarea voluntară fluidă; pierderea acesteia produce tremorul, rigiditatea și dificultatea de a iniția mișcarea observate în boala Parkinson. În calea mezolimbică, aceasta semnalizează predicția și primirea recompensei, energizând comportamentul de abordare și consolidând învățarea. Drogurile utilizate în abuz cresc semnalizarea dopaminei în acest sistem, contribuind la puterea lor de dependență. Calea mezocorticală influențează atenția, memoria de lucru și funcția executivă; dezechilibrele de aici sunt implicate în schizofrenie și tulburări de atenție.

Dopamina nu produce pur și simplu plăcere. Ea este mai strâns legată de dorința și efortul care preced recompensa decât de plăcerea care urmează. Medicamentele care cresc sau scad activitatea dopaminei sunt utilizate pentru boala Parkinson, anumite afecțiuni psihiatrice și, mai controversat, pentru îmbunătățirea concentrării.

Când motivația crește brusc sau mișcarea devine fără efort, dopamina face de obicei parte din poveste.