Lapsurile de memorie care încep ca o uitare ocazională pot progresa de-a lungul anilor către o pierdere profundă a identității și independenței. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a acestui declin. Semnele microscopice includ plăcile amiloide extracelulare și încurcăturile neurofibrilare intracelulare ale proteinei tau.

Neuronii din hipocamp și cortexul asociativ degenerează, perturbând circuitele necesare pentru învățarea nouă și, mai târziu, pentru limbaj, orientare spațială și judecată. Simptomele precoce implică adesea dificultăți în formarea amintirilor recente; etapele ulterioare afectează aproape fiecare domeniu cognitiv și, în cele din urmă, funcția motorie.

Vârsta este cel mai important factor de risc, însă și genetica, sănătatea vasculară și stilul de viață contribuie. Nu există niciun tratament, dar unele medicamente încetinesc modest progresia simptomelor prin creșterea nivelului de acetilcolină sau prin țintirea amiloidului. Cercetările continuă în ceea ce privește detectarea mai timpurie prin intermediul biomarkerilor și în ceea ce privește terapiile care ar putea modifica patologia subiacentă.

• Pierderea progresivă a memoriei și a funcțiilor cognitive
• Marcat de plăci și încurcături
• Începe în regiunile temporale mediale
• Niciun tratament modificator al bolii nu a fost încă aprobat