Timpanii sunt tobe mari, folosite în principal în muzica orchestrală și de fanfară. Fiecare tobă are o membrană din piele de vițel sau sintetică întinsă peste un bol din cupru sau fibră de sticlă, iar înălțimea sunetului poate fi ajustată prin strângerea sau slăbirea membranei cu o pedală sau șuruburi manuale.

Un set standard include trei sau patru tobe de dimensiuni diferite, permițând instrumentistului să producă o gamă largă de înălțimi. Timpanii oferă atât o bază ritmică, cât și o înălțime definită, adesea întărind basul armonic sau punctând punctele culminante. Instrumentistul folosește ciocane de duritate variabilă pentru a obține diferite articulații și culori de ton.

Acordarea timpanelor cu precizie și rapiditate este o abilitate specializată. În timpul interpretării, timpaniștii trebuie să urmărească dirijorul în timp ce pregătește schimbările de înălțime între intrări. Sunetul puternic și rezonant al instrumentelor le face indispensabile pentru scrierea orchestrală dramatică.

Un sul de timpane bine cântat poate susține un întreg crescendo orchestral.