Un audit este o inspecție oficială a înregistrărilor financiare. Un auditor independent examinează registrele unei companii pentru a verifica dacă acestea sunt corecte și respectă standardele contabile. Auditorul emite o opinie. O opinie favorabilă afirmă că situațiile financiare sunt prezentate corect. O opinie cu rezerve semnalează problemele. O opinie adversă afirmă că situațiile financiare sunt înșelătoare.

Auditurile deservesc mai multe categorii de public. Acționarii se bazează pe ele pentru a avea încredere în conducere. Autoritățile de reglementare le solicită companiilor publice. Creditorii le folosesc pentru a evalua bonitatea. Autoritățile fiscale își efectuează propriile audituri pentru a verifica conformitatea. Auditurile interne, efectuate de angajații companiei, verifică controalele și procesele mai degrabă decât situațiile financiare.

Munca este detaliată și adesea plictisitoare. Auditorii eșantionează tranzacții, confirmă soldurile cu bănci și clienți și testează controalele interne. Aceștia caută fraude, erori și declarații eronate. Scandalul Enron din 2001 a scos la iveală modul în care auditorii pot trece cu vederea sau ignora problemele, mai ales atunci când câștigă și onorarii de consultanță. Au urmat reforme, separând auditul de consultanță în multe cazuri. Auditurile nu sunt garanții. Ele reprezintă o asigurare rezonabilă, iar distincția contează.

Tipuri comune

• Audit extern
• Audit intern
• Audit fiscal
• Audit criminalistic
• Audit de conformitate