Insinuarea este o remarcă sau o aluzie indirectă, de obicei denigratoare sau sugestivă, care transmite un sens fără a-l enunța direct. Publicul este invitat să completeze implicația.

Atacurile politice, bârfele și glumele cu tentă de flirt folosesc toate insinuările. Vorbitorul menține un anumit grad de negare, în timp ce transmite ideea dorită. Succesul depinde de capacitatea și dorința publicului de a trage concluzia. Când indiciul este prea subtil, eșuează; când este prea transparent, pierde învelișul protector al indirectității.

Insinuarea diferă de acuzația deschisă sau de simpla implicație prin încărcătura sa tipic negativă sau riscantă și prin manevrele sociale pe care le implică. În literatură, poate caracteriza un vorbitor drept viclean sau rău intenționat sau poate crea un climat de suspiciune. Discuțiile juridice și etice abordează uneori prejudiciul insinuării tocmai pentru că este dificil să respingi o acuzație care nu a fost formulată explicit.

Un sens transmis prin sugestie laterală, mai degrabă decât printr-o afirmație directă, este o insinuare.