Două nuanțe de roșu pot fi percepute complet diferit. Unul arată ca o mașină de pompieri. Celălalt arată ca sânge uscat. Diferența constă în saturație, intensitatea sau puritatea unei culori. Un roșu complet saturat este viu și neamestecat. Dacă îl desaturezi, se îndreaptă spre gri.

În culorile digitale, saturația este o axă a modelului HSL, alături de nuanță și luminozitate. Reduceți saturația la zero și obțineți o imagine în tonuri de gri. Măriți-o și culorile concurează pentru atenție. Fotografii reduc adesea saturația din fundal pentru a scoate în evidență un subiect. Cineaștii folosesc o desaturație puternică pentru a crea o atmosferă sumbră sau documentară.

Saturația în context

• Saturație ridicată: viu, energic, captivant
• Saturație scăzută: estompată, calmă, subtilă
• Saturație zero: tonuri de gri
• Suprasaturație: culorile se decupează și pierd detalii

Există o limită practică. Exagerăm cu saturația, iar culorile ies în evidență, mai ales în zonele luminoase. Tonurile pielii devin portocalii. Umbrele se transformă în blocuri solide de culoare. Designerii care lucrează la sisteme de brand stabilesc adesea intervale de saturație pentru a menține o paletă coerentă. Un logo care arată grozav la saturație maximă ar putea părea strident pe un fundal mare. Saturația este un buton, nu un comutator.