Sodiul are un electron în stratul său exterior. Clorul are șapte. Sodiul își cedează electronul clorului. Aceștia formează clorură de sodiu. Electronii din stratul exterior sunt electroni de valență și determină modul în care un atom se leagă. Ei sunt electronii implicați în reacțiile chimice. Numărul de electroni de valență determină grupa unui element din tabelul periodic și comportamentul său chimic.

Electronii de valență ocupă cel mai înalt nivel de energie principală. Pentru elementele din grupul principal, numărul de electroni de valență este egal cu numărul grupului pentru grupele 1, 2 și 13 până la 18, cu unele ajustări. Hidrogenul și heliul sunt excepții. Heliul are doi electroni de valență și se află în grupul 18. Regula octetului spune că atomii tind să câștige, să piardă sau să împartă electroni pentru a obține opt electroni de valență, configurația gazelor nobile. Această regulă explică o mare parte din legăturile chimice.

Electronii de valență determină stările de oxidare, reactivitatea și modelele de legătură. Metalele pierd electroni de valență pentru a forma cationi. Nemetalele câștigă sau împart electroni pentru a forma anioni sau legături covalente. Numărul de electroni de valență determină, de asemenea, numărul de legături pe care le poate forma un atom. Carbonul are patru electroni de valență și formează patru legături. Azotul are cinci și formează trei. Oxigenul are șase și formează două.

Conceptul este simplu, dar explică multe lucruri. Tabelul periodic este organizat în jurul configurațiilor electronice de valență. Reactivitatea chimică rezultă din acestea. Electronul de valență este cheia înțelegerii chimiei.