Fotometria este măsurarea intensității luminii de la obiectele cerești. Este una dintre cele mai vechi tehnici din astronomie. Chiar înainte de telescoape, astronomii estimau strălucirea stelelor cu ochiul liber. Astăzi, fotometria folosește detectoare și filtre sensibile pentru a măsura lumina cu o precizie extraordinară.

Tehnica este simplă în principiu. Îndreptați un telescop către un obiect. Măsurați câtă lumină ajunge la detector. Comparați această cantitate cu cea a unei stele standard cu luminozitate cunoscută. Repetați procesul prin diferite filtre pentru a obține un spectru de luminozitate pe lungimi de undă. Rezultatul este un set de magnitudini sau fluxuri care descriu culoarea și energia produsă de obiect.

Fotometria este utilizată în multe scopuri. Aceasta urmărește stelele variabile, măsoară curbele de lumină ale supernovelor, detectează exoplanetele în tranzit și monitorizează luminozitatea quasarilor. De asemenea, este utilizată pentru a clasifica stelele după culoarea lor, care se corelează cu temperatura. Sloan Digital Sky Survey și misiunea Kepler sunt exemple de studii fotometrice de amploare.

Fotometria modernă este automatizată. Telescoapele robotizate observă mii de obiecte pe noapte, iar programele software reduc datele. Provocarea nu mai constă în colectarea fotonilor. Ci în înțelegerea avalanșei de date.