Cărămida este unul dintre cele mai vechi materiale de construcție fabricate. Argila este modelată în blocuri dreptunghiulare, uscată și arsă într-un cuptor până se întărește. Rezultatul este rezistent la compresiune, rezistent la intemperii și modular - ușor de stivuit, ușor de tăiat, ușor de înlocuit.

Cărămizile sunt așezate în mortar, un amestec de ciment, nisip și apă. Modelul de unități suprapuse, numit mortar de legătură, distribuie încărcăturile și leagă peretele împreună. Legăturile comune includ mortarul de legătură, mortarul englezesc și mortarul flamand. Fiecare are un aspect și un comportament structural diferit.

Furnitura modernă de cărămidă este o singură bucată de cărămidă legată de o structură, cu o cavitate de aer și hidroizolație în spatele ei. Cărămida nu susține nicio sarcină de construcție; este un paravan de ploaie. Pereții solizi de cărămidă, comuni înainte de secolul al XX-lea, își suportă propria greutate și adesea și podelele și acoperișul.

Atractivitatea cărămizii nu este doar structurală. Îmbătrânește bine, vine în nenumărate culori și texturi și necesită puțină întreținere. Un zid de cărămidă bine construit poate rezista secole.