Munca de teren este o cercetare directă efectuată în cadrul natural al oamenilor studiați. Este metoda definitorie a antropologiei culturale și ritul de trecere pentru fiecare student absolvent pe teren. Îți faci bagajul, înveți o limbă, te muți într-o comunitate și stai suficient de mult timp încât oamenii să nu te mai trateze ca pe un oaspete. Atunci începe adevărata învățare.

Munca de teren este haotică. Planurile se năruie. Informatorii se răzgândesc. Întrebările cu care ați ajuns s-ar putea dovedi a fi greșite. Antropologii descriu adesea o perioadă de șoc cultural urmată de o adaptare treptată. Datele pe care le colectați includ nu doar interviuri și observații, ci și textura vieții de zi cu zi: cine se ceartă cu cine, despre ce glumesc oamenii, cum se iau de fapt deciziile.

Ceea ce cere

• Învățarea limbilor străine și răbdare.
• Grijă etică pentru oamenii care te găzduiesc.
• Luarea sistematică de notițe și înregistrarea.
• Reflexivitate cu privire la propria prezență și prejudecăți.

Munca de teren schimbă cercetătorul la fel de mult pe cât produce cunoștințe. Aceasta este o parte a puterii sale, dar și a dificultății sale.