Cromatografia separă amestecurile. Se bazează pe diferențele în modul în care componentele se distribuie între o fază staționară și o fază mobilă. Faza staționară este un solid sau un lichid acoperit pe un solid. Faza mobilă este un lichid sau un gaz care transportă amestecul prin faza staționară. Componentele care interacționează mai puternic cu faza staționară se mișcă încet. Componentele care interacționează mai mult cu faza mobilă se mișcă rapid. Rezultatul este separarea.

Tehnica se prezintă în mai multe forme. Cromatografia pe hârtie folosește hârtia ca fază staționară. Cromatografia în strat subțire folosește un strat subțire de silice sau alumină pe o placă. Cromatografia gazoasă folosește un gaz ca fază mobilă și un lichid sau solid ca fază staționară. Cromatografia lichidă folosește o fază mobilă lichidă și o fază staționară solidă. Cromatografia lichidă de înaltă performanță folosește presiune ridicată și particule mici pentru o rezoluție mai bună. Fiecare formă are aplicațiile sale.

Cromatografia este utilizată în chimie, biologie, medicină și industrie. Aceasta purifică medicamentele, separă proteinele, analizează poluanții, testează sportivii pentru dopaj și identifică substanțele din probele criminalistice. Este una dintre cele mai versatile tehnici de separare disponibile.

Principiul a fost dezvoltat de Mihail Țvet în 1901, când a separat pigmenții vegetali pe o coloană de carbonat de calciu. Pigmenții s-au separat în benzi colorate, dând tehnicii numele său: chroma înseamnă culoare, grafeină înseamnă a scrie.