Un grup extern este un grup social căruia o persoană nu îi aparține și față de care poate simți opoziție sau ostilitate. Este omologul grupului intern. Distincția nu se referă la diferența obiectivă. Este vorba despre apartenența percepută. O persoană poate face parte dintr-un grup și poate fi simultan în afara altuia.

Prejudecata de omogenitate a grupurilor externe îi face pe oameni să vadă membrii grupurilor externe ca fiind mai asemănători decât sunt în realitate. Toți sunt la fel. Membrii grupurilor interne sunt văzuți ca indivizi diverși. Această prejudecată alimentează stereotipurile și prejudecățile. De asemenea, facilitează justificarea discriminării.

Cum se formează grupurile externe

• Competiția pentru resurse sau statut
• Conflict istoric sau traumă
• Diferența culturală și lipsa de contact
• Retorică politică care îl demonizează pe celălalt

Teoria contactului sugerează că interacțiunea pozitivă dintre grupuri poate reduce ostilitatea. Însă contactul în sine nu este suficient. Funcționează cel mai bine atunci când grupurile au un statut egal, obiective comune și sprijin instituțional. În caz contrar, contactul poate consolida diviziunile.