În multe tradiții religioase, a dărui săracilor nu este o caritate opțională, ci un act de devoțiune obligatoriu. Pomenile sunt acele daruri de bani, mâncare sau bunuri oferite ca o datorie religioasă. Practica apare în creștinism, islam, iudaism, budism, hinduism și alte credințe.

Zakat-ul islamic este o obligație anuală formalizată, calculată în funcție de avere. Învățăturile creștine îndeamnă la îngrijirea celor flămânzi și goi ca slujire adusă lui Dumnezeu. Dana budistă cultivă generozitatea și reduce atașamentul. Se înțelege adesea că destinatarul oferă celui care dăruiește o oportunitate spirituală, mai degrabă decât doar o nevoie materială.

Dăruirea de pomană poate fi spontană sau instituționalizată prin intermediul organizațiilor religioase. Criticii remarcă uneori riscul dependenței sau al înlocuirii justiției sistemice cu donații. Practicanții răspund că obiceiul de a dărui modelează caracterul și recunoaște vulnerabilitatea umană comună. În fiecare caz, actul leagă resursele materiale de intenția spirituală.

• Dăruirea caritabilă îndeplinită ca îndatorire religioasă
• Se găsește în principalele religii ale lumii
• Poate fi voluntară sau obligatorie din punct de vedere formal
• Destinat să fie în beneficiul atât al dătătorului, cât și al destinatarului