Halucinogenele sunt droguri care distorsionează percepția, gândirea și starea de spirit, producând adesea experiențe senzoriale fără stimuli externi corespunzători. Ele pot altera simțul timpului, al sinelui și al realității.

Halucinogenele clasice, cum ar fi LSD-ul, psilocibina și mescalina, acționează în principal ca agoniști la anumiți receptori de serotonină. Efectele includ imagini vizuale vii, culori intensificate, amestecarea simțurilor asemănătoare sinesteziei și schimbări profunde ale perspectivei emoționale și filozofice. Drogurile disociative, cum ar fi PCP și ketamina, acționează asupra sistemelor de glutamat și pot produce o senzație de detașare de corp. Canabisul ocupă o categorie limită; în doze mai mari, poate produce efecte halucinogene ușoare.

Experiențele sunt extrem de variabile și depind de doză, set de efecte și context. Reacțiile adverse includ anxietate, paranoia și, rareori, stări psihotice prelungite. Unele halucinogene sunt în curs de investigare clinică pentru depresie, anxietate și dependență, cu protocoale atent controlate. Utilizarea recreațională prezintă riscuri legale și psihologice care variază în funcție de substanță și vulnerabilitate individuală.

Halucinogenele rescriu temporar relația dintre creier și lumea pe care o construiește.