Experiența este ceea ce ți se întâmplă și cum te simți. Aceasta include percepția, emoția, gândirea și acțiunea. Este fluxul conștiinței care îți alcătuiește viața. Filosofii s-au întrebat dacă experiența este fundamentul cunoașterii, dacă poate fi de încredere și dacă este privată sau partajată. Empiriștii spun că cunoașterea începe cu experiență. Raționaliștii spun că rațiunea poate înțelege adevăruri pe care experiența nu le poate înțelege. Kant a încercat să le sintetizeze, argumentând că experiența este structurată prin categorii pe care mintea i le aduce.

Fenomenologii studiază structura experienței. Husserl a analizat intenționalitatea, faptul că experiența este întotdeauna experiența a ceva. Merleau-Ponty a subliniat corpul trăit ca mediu al experienței. William James a descris fluxul conștiinței, cu franjurile și tranzițiile sale. În filosofia orientală, experiența este adesea în centrul meditației și introspecției. Întrebarea dacă experiența este subiectivă sau obiectivă, privată sau publică, rămâne centrală. Eseul lui Nagel „Cum este să fii liliac?” susținea că experiența subiectivă nu poate fi pe deplin surprinsă prin descriere obiectivă. Această lacună este problema dificilă a conștiinței.

Dimensiunile experienței

• Perceptual. Văz, auz, atingere, gust, miros.
• Emoțional. Frică, bucurie, furie, iubire.
• Cognitiv. Gândire, amintire, imaginare.
• Corporal. Mișcare, echilibru, durere, plăcere.

Experiența este atât punctul de plecare al filosofiei, cât și una dintre cele mai dificile probleme ale sale.