Un neuron nu se activează de fiecare dată când primește un semnal. Numai atunci când potențialul membranei la nivelul axonului atinge o valoare critică - de obicei în jur de -55 mV - canalele de sodiu voltaj-dependente se deschid regenerativ și produc un potențial de acțiune. Această valoare critică este pragul.

Intrările subprag produc depolarizări locale care se diminuează; intrările supraprag declanșează vârful complet. Pragul nu este absolut fix: se poate schimba odată cu activitatea recentă, neuromodularea sau modificările densității canalului și ale potențialului de repaus. Conceptul se aplică și la nivel de sistem - intensității stimulului necesară pentru a provoca o percepție sau un răspuns comportamental.

Înțelegerea pragului este esențială pentru interpretarea integrării neuronale și pentru proiectarea stimulilor în experimente. Medicamentele și toxinele care modifică pragul modifică excitabilitatea și pot fi terapeutice sau patologice. În neurofiziologia clinică, măsurătorile legate de prag ajută la caracterizarea afecțiunilor nervoase și musculare.

• Potențialul critic al membranei pentru ardere
• De obicei, în apropierea valorii de –55 mV la nivelul dealului axonal
• Separă intrările subprag de cele supraprag
• Poate fi modulat prin experiență și neuromodulatori