Decrescendo înseamnă a te liniști treptat. Este opusul crescendo-ului. Interpretul începe de la un anumit volum și îl reduce treptat. Schimbarea este lină, nu bruscă. Este scrisă în partitură ca cuvântul decrescendo sau ca simbolul unei agrafe îndreptate spre stânga. Diminuendo înseamnă același lucru.

Compozitorii folosesc decrescendo-urile pentru a crea tensiune, a estompa o frază sau a încheia o secțiune cu delicatețe. Un cântec de leagăn ar putea face decrescendo până la o șoaptă. O simfonie ar putea face decrescendo înainte de un fortissimo brusc. Efectul este dramatic. Ascultătorul se apleacă. Liniștea dintre note devine la fel de importantă ca notele în sine.

Marcaje dinamice

• Pianissimo: foarte încet.
• Pian: înălțime.
• Mezzo-piano: moderat de încet.
• Mezzo-forte: moderat de puternic.
• Forte: zgomotos.
• Fortissimo: foarte tare.
• Decrescendo: treptat mai moale.
• Crescendo: treptat mai tare.

Decrescendo înseamnă control. Este ușor să dai mai tare. Oricine poate lovi mai tare. A obține un ton mai încet, menținând în același timp calitatea tonului, este dificil. Un cântăreț trebuie să-și susțină respirația în timp ce reduce volumul. Un violonist trebuie să încetinească arcușul, menținând în același timp tonalitatea constantă. Un instrumentist de suflat trebuie să reducă presiunea aerului fără a pierde nota. Decrescendo dezvăluie priceperea muzicianului. Este un test de finețe. În muzica orchestrală, dirijorul modelează decrescendo-ul cu mâna stângă. Instrumentiștii privesc și urmăresc. Rezultatul este un fade unitar. Este unul dintre cele mai expresive instrumente din muzică. Creează anticipare. Creează eliberare. Creează liniște.