Un crescendo este o creștere treptată a intensității. Marcajul apare în partitură ca o deschidere în ac de păr spre dreapta sau ca cuvântul în sine. Interpreții răspund adăugând mai mult aer, presiune a arcușului sau forță a ciocanului pe intervalul indicat.

Crescendo-urile creează direcție și entuziasm. Un crescendo lung poate crea tensiune pe parcursul unei întregi fraze sau secțiuni; unul scurt poate accentua un singur gest. Marcajul opus, diminuendo sau decrescendo, produce efectul invers. Împreună, acestea dau muzicii forma sa dinamică.

Controlul unui crescendo lin necesită control tehnic, astfel încât sunetul să crească fără salturi bruște sau pierderi ale calității tonului. Ansamblurile trebuie să coordoneze cu atenție creșterea, astfel încât nicio secțiune să nu le depășească pe celelalte. Compozitorii folosesc crescendo-urile pentru a evidenția sosirile structurale sau pentru a intensifica expresia emoțională.

Ascultarea crescendo-urilor bine conturate este una dintre plăcerile interpretării atente.