Sunetul se comportă diferit într-o catedrală, într-o sufragerie și într-un câmp deschis. Acustica este știința care explică aceste diferențe. Ea studiază modul în care undele sonore călătoresc, se reflectă, absorb și interferează unele cu altele în interiorul spațiilor și materialelor.

Arhitecții și inginerii de sunet aplică principii acustice atunci când proiectează săli de concert, studiouri de înregistrări și chiar săli de clasă obișnuite. Aceștia aleg suprafețe care absorb excesul de reverberație sau reflectă sunetul uniform către ascultători. Forma unei camere, înălțimea tavanului și materialele de pe pereți afectează claritatea și căldura.

Muzicienii observă acustica de fiecare dată când urcă pe o scenă. O cameră uscată necesită mai multă proiecție; o sală de concerte poate face ca pasajele delicate să înflorească. Înțelegerea științei îi ajută pe interpreți să se adapteze și îi ajută pe constructori să creeze spații în care muzica poate fi auzită așa cum este prevăzută.

Instrumentele de măsurare, cum ar fi microfoanele și software-ul, cuantifică acum ceea ce urechea judeca odinioară singură.