Nu orice trecut este scris. Istoria orală colectează și păstrează mărturii personale despre trecut prin interviuri înregistrate. Ea surprinde voci și experiențe pe care documentele oficiale le omit adesea.

Intervievatorii pregătesc întrebări, înregistrează conversațiile și depozitează în arhive înregistrarea audio sau video rezultată, împreună cu transcrierile. Metoda a fost deosebit de importantă pentru recuperarea istoriilor grupurilor marginalizate, ale lucrătorilor, ale migranților și ale supraviețuitorilor traumelor. Memoria este selectivă și modelată de evenimentele ulterioare; interpretarea atentă explică această modelare.

Istoria orală completează, nu înlocuiește, cercetarea documentară. Adaugă textură, emoție și perspectivă. Practica etică necesită consimțământ informat, respect pentru naratori și acorduri clare privind utilizarea și accesul. Înregistrările în sine devin surse primare pentru viitorii cercetători.

• Informații istorice culese prin interviuri
• Păstrează perspectivele personale și marginalizate
• Necesită o interpretare atentă a memoriei
• Produce fișiere audio, video și transcrieri arhivate