Recuperarea trecutului necesită uneori mutarea pământului. Excavarea este săparea controlată a unui sit arheologic pentru a descoperi, înregistra și interpreta rămășițele materiale în contextul lor stratigrafic. Precizia contează mai mult decât viteza.

Echipele trasează grile, îndepărtează solul strat cu strat și documentează poziția fiecărui artefact și caracteristică. Fotografierea, desenul și înregistrarea din ce în ce mai digitală surprind informații pe care actul săpării în sine le distruge. Analizele specializate urmează în laborator.

Excavațiile sunt în mod inerent distructive; un sit poate fi săpat o singură dată. Prin urmare, practica etică necesită publicarea temeinică și, acolo unde este posibil, conservarea porțiunilor neatinse ale sitului. Implicarea comunității și întrebările de cercetare clare ajută la asigurarea faptului că cunoștințele dobândite justifică intervenția.

• Săpături sistematice ale siturilor arheologice
• Înregistrează contextul, precum și obiectele
• Distructiv și, prin urmare, atent controlat
• Urmată de analiză și publicare