Sub o anumită adâncime, porii solului și ai rocilor sunt complet umpluți cu apă. Pânza freatică este suprafața superioară a acelei zone saturate. Deasupra ei se află zona nesaturată sau vadoză, unde porii conțin atât aer, cât și apă.

Pânza freatică urmează aproximativ topografia, dar cu un relief mai mic. Se ridică odată cu reîncărcarea din precipitații și scade în timpul secetelor sau al pompărilor intense. Acolo unde pânza freatică intersectează suprafața terestră, apar izvoare, lacuri sau zone umede. În acviferele nelimitate, pânza freatică este liberă să se miște în sus și în jos.

Adâncimea până la pânza freatică determină fezabilitatea puțurilor puțin adânci și riscul de contaminare a apelor subterane din cauza scurgerilor de suprafață. Monitorizarea puțurilor urmărește fluctuațiile acesteia în timp. Înțelegerea pânzei freatice este fundamentală pentru hidrogeologie și pentru gestionarea resurselor de ape subterane.

• Suprafața superioară a zonei saturate
• Separă solul nesaturat de cel saturat
• Creșteri și descreșteri odată cu reîncărcarea și descărcarea
• Critic pentru protecția fântânilor și a apelor subterane